Trenul Dragostei

Ma urc in trenul cu destinatia FERICIRE si cobor la prima statie pt ca mi-am dat seama ca m-am urcat intr-un tren gresit! Sau merg pana la capat la voia intamplarii cu rIscul de-a descoperi ceva nou? Dar daca ma pierd? Sunt oare pregatita sa-mi asum consecintele in orice eventualitate? Sau mai e o varianta...astept un tren care poate nu va veni niciodata? Sau poate destinatia la care vreau eu e IMPOSIBIL de atins sau poate ca acea destinatie unde-as vrea eu s-ajung nu mai exista?! Viata este extrem de dificila, mai ales atunci cand avem de luat decizii importante de care-atarna cumva viitorul nostru. Dragostea, cariera, familia, sunt doar cateva din evemimentele care ne marcheaza viata. In dragoste toti am facut greseli, fiecare dintre noi a avut de facut o alegere in privinta partenerului. Multi au facut alegerea potrivita si-au trait fericiti impreuna, altii n-au fost atat de norocosi. Se spune c-asa cum iti asterni, asa dormi. Sau ai ceea ce meriti. Se mai spune ca cei care iubesc, sufera. S-au scris mii de fragmente si istorisiri legate de dragoste. Dragostea pentru mine inseamna totul. Fara dragoste eu nu exist, simt ca ceva lipseste din viata mea atunci cand nu iubesc. Si cu toate-acestea, ma indragostesc foarte greu, desi toata viata am tanjit dupa acest sentiment. Pana acum mi-am rasfrans dragostea catre familia mea, catre cei din jurul meu, insa dragostea adevarata pentru un barbat a intarziat s-ajunga, s-a lasat foarte mult asteptata. Acum, dupa foarte multi ani sunt in sfarsit o femeie indragostita. Iubesc acest barbat cu toata fiinta mea, il ador, el e totul pentru mine. Ii vreau binele si vreau sa-l stiu fericit. As vrea sa cred ca ne vom face planuri impreuna, vom avea un viitor frumos amandoi, vom avea o familie si vom trai fericiti pana la adanci batraneti. Stiu ca si el ma iubeste si impartaseste aceleasi sentimente ca si mine. Totul pare simplu, nu-i asa? Insa lucrurile stau altfel...acest barbat este implicat intr-o relatie de foarte multi ani. Ceea ce e mai grav este faptul c-are un copil. Si-atunci eu ma intreb, ce caut eu intr-o asemenea relatie? De ce mi-am complicat viata stiind toate aceste detalii inca de la inceput? Unde va duce 'relatia' noastra? Vom avea noi vreodata vreun viitor? Este un risc imens ce mi-am asumat eu iar jocul in care-am intrat este extrem de periculos. Tind catre un ideal foarte greu de atins, desi poate nu imposibil....imi doresc barbatul altel femei! Cum as putea sa-l indepartez de copilul lui? Ce persoana sadica ar putea face un asemenea lucru? Nu exista pacat mai mare decat acesta...Si totusi, il doresc pe acest barbat in viata mea mai mult decat orice pe lume. As fi egoista sa cred ca va fi vreodata al meu si doar al meu. Nu-mi ramane decat sa ma complac in aceasta situatie, s-accept compromisuri, sa ma multumesc cu franturi, sa fiu restrictionata la fericire. Insa stiu ca EL e fericirea mea, el imi aduce momente de bucurie, alaturi de el sunt o femeie implinita. Si cu toate acestea, ceva imi spune ca ma indrept catre o directie gresita, ca ceea ce-mi doresc eu nu voi obtine niciodata, adica pe EL! Sau poate exista o foarte mica sansa ca EL sa fie intr-o zi doar al meu! Sunt coplesita de sentimente mixte in ceea ce priveste viitorul nostru. Exista si posibilitatea ca acest lucru sa se intample. Incertitudinea ma omoara, insa sunt pregatita sa-mi asum riscul asta. Voi merge inainte si voi incerca sa depasesc orice obstacol pentru ca-l iubesc. Se spune ca dragostea invinge orice. Drumul va fi anevoios, dar si rasplata va fi pe masura. Voi fi cu barbatul pe caer-l doresc si vom fi fericiti pana la adanci batraneti. Si daca ceva nu va functiona? Cine-mi poate garanta ca vom trai in petale de trandafiri si ca viata va fi roz? Sunt ametita de propriile-mi ganduri si idei, insa vreau sa merg mai departe, sa-mi asum riscuri, sa privesc viata de sus, sa intampin greutati ca sa ma maturizez, s-am satisfactii mari cand ating apogeul dragostei. Iubirea este simbolul esential al vietii. Cel care n-a iubit macar o data in viata lui, n-a trait cu-adevarat. O alta idee imi strapunge adanc gandirea....n-ar fi mai simplu dac-as renunta acum la aceasta iubire imposibila sau greu de realizat si mi-as focaliza pur si simplu toata energia catre altceva, sau altcineva? Poate ca voi ajunge sa cunosc o alta persoana, singura, fara 'bagaj', fara implicatii si compromisuri...un barbat liber!! Dar inimii nu-i poti comanda de cine sa se indragosteasca! Nu eu am ales sa-l iubesc acest barbat. Nu l-am cautat ci pur si simplu a aparut in viata mea intr-un moment neasteptat. Renuntasem sa cred in iubire insa el m-a invatat sa iubesc din nou. Cu el ma simt iubita, el ma face fericita. Simt ca EL este jumatatea mea. Si totusi, daca renunt la el, voi mai gasi oare o alta persoana care sa ma completeze atat de bine asa cum o face el?! Poate ca in viata nu intalnesti marea dragoste decat o singura data! Voi cunoaste cu siguranta alti barbati, dar poate ceva va lipsi intotdeauna, chimia care ne leaga, intelegerea din priviri, limbajul trupului care ne defineste atat de bine.... Trenul dragostei trece prin viata fiecaruia...are foarte multe directii si opriri...trebuie sa stim incotro vrem sa ne indreptam, sa verificam destinatia, sa ne asiguram ca suntem in trenul potrivit care ne duce la statia dorita. Bineinteles ca pot aparea oricand modificari de orice fel, insa atata timp cat suntem focalizati pe o directie vom face tot posibilul s-ajungem acolo. Dragostea e destinatia mea finala. Fara ea nu pot trai, iar atunci cand o voi atinge voi putea muri fericita. A iubi inseamna a trai. A iubi, a suferi. A fi iubit in acelasi timp e rasplata suprema in viata!